📅 nov 2025
Beneficiile acupuncturii în Sindromul Ménière
Boala/sindromul Ménière este o afecțiune vestibulară progresivă, de lungă durată, care afectează echilibrul și părțile auditive ale urechii interne. Simptomele sunt atacuri acute de vertij (amețeli severe), tinitus fluctuant, surditate crescândă și o senzație de presiune în ureche.
Cine este afectat de boala Ménière?
Boala Ménière poate afecta pe oricine și poate apărea la orice vârstă. Aproximativ 7-10% dintre persoanele afectate au antecedente familiale ale acestei afecțiuni.
Ce cauzează boala Ménière?
Cauza bolii Ménière este necunoscută. Se crede că mulți factori sunt implicați în dezvoltarea afecțiunii, de exemplu, creșterea presiunii fluidului din sacul endolimfatic; factori alergici care afectează urechea internă sau alți factori necunoscuți. Relația dintre acești factori și progresia afecțiunii rămâne însă neclară.
Cum vă afectează boala Ménière?
Simptomele variază de la o persoană la alta și în timp. Principalele probleme sunt atacuri imprevizibile de vertij, însoțite de greață și vărsături. Atacurile pot dura de la câteva minute până la 24 de ore. De asemenea, pot apărea tinitus, pierderea auzului și o senzație de plenitudine în urechea afectată. Perioadele de remisie dintre atacuri pot varia de la zile la luni sau chiar ani, ceea ce face ca boala Ménière să fie o afecțiune imprevizibilă și stresantă. Pe măsură ce progresează, vertijul poate fi mai puțin sever; cu toate acestea, pot exista perioade de dezechilibru, care agravează disconfortul. În stadiile ulterioare, tinitusul este mai pronunțat și se dezvoltă o pierdere fluctuantă a auzului. Există leziuni permanente ale organului de echilibru, iar problemele semnificative de echilibru sunt frecvente. De obicei, este afectată o singură ureche, dar până la 50% dintre pacienți pot dezvolta afecțiunea la ambele urechi.
Ce investigații sunt necesare pentru a stabili diagnosticul?
Nu există un test specific care, în sine, să fie fiabil în diagnosticarea bolii Ménière. Cele trei simptome principale: vertijul, pierderea auzului și tinitusul apar în multe alte boli, iar acestea pot necesita excludere prin teste (de exemplu, analize de sânge, RMN) înainte de a putea fi pus un diagnostic final.
Cum se tratează boala Ménière?
Tratamentul bolii Ménière are ca scop reducerea și controlul simptomelor. Deoarece boala Ménière este simptomatică, tratamentul va varia în funcție de nevoile fiecărui individ și include medicație, reabilitare vestibulară, modificări ale dietei și stilului de viață, gestionarea tinitusului, aparate auditive și consiliere. La patru din cinci persoane, măsurile nechirurgicale sunt suficiente pentru a controla simptomele bolii Ménière; cu toate acestea, dacă vertijul rămâne o problemă, procedurile chirurgicale pot ajuta.
Aceasta este abordarea clasică alopată a acestui sindrom.
În clinica noastră abordăm această patologie cu ajutorul acupuncturii clasice cât și a electro-acupuncturii cu rezultate foarte bune, inclusiv cu remisia simptomatologiei pe termen lung.
Din practica noastră curentă putem spune că aceste metode au eficiență în managementul simptomelor din cadrul bolii Ménière.
Medicina chineză interpretează sindromul Ménière ca fiind un dezechilibru cu acumulare de umezeală și glere în etajul mediu al meridianului triplu arzător sau, deficit de Yin al rinichilor cu vânt/foc al Ficatului.
Unele puncte folosite în terapie pot fi: VB20, punctul extraordinar ANMIAN, F3, P6, SJ17.
În același timp această patologie este abordată la noi în clinică cu ajutorul electro-acupuncturii, aceasta constând în aplicare de ace de acupunctură în puncte specifice din zona capului, gâtului și urechii și conectarea acestora la 2 dispozitive de electrostimulare care funcționează cu microcurenți la anumite intensități și frecvențe.
Tehnicile prezentate sunt minim invazive și nu necesită pregătiri deosebite, durata unei ședințe nedepășind 30-40 minute.
Această complementaritate de abordări terapeutice a dat în clinica noastră rezultate eficiente în gestionarea patologiei întâlnite în Sindromul Ménière cât și în alte afecțiuni care presupun prezența de vertij, tinitus cu sau fără afectarea auzului.
